CORNELIU FLOREA

„Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii“

CONSTITUŢIA ROMÂNIEI

CITITORULE,

Dacă eşti român sau cetăţean român, dacă trăieşti în România sau înafara ei, dacă ai sentimente şi dăruire pentru ţară şi neamul românesc citeşte acest mic text, meditează şi exprimă-ţi ca un om liber opiniile .

Cel care te îndeamnă să faci acest lucru este român, cetăţean român, un medic obişnuit printre milioanele de medici din lume, care a trăit patruzeci de ani în România şi trăieşte de douăzeci şi cinci de ani în Canada.

Trăind în Canada, am avut şi şansa de a mă consulta şi de a sta de vorbă cu oameni din toată lumea, de a vizita şi cunoaşte bine Europa şi Nord-America, dar niciodată nu am auzit sau citit ca, undeva în lume, cineva să-şi defăimeze ţara de origine, ţara al cărei cetăţean este, precum a făcut-o H.- R. Patapievici. Citeşte cele ce urmează şi acuză-mă de rea-cre-dinţă, cu argumente, sau alătură-te indignării şi protestului meu.

Nu intru în amănuntele pentru care a facut-o: se pot face o mulţime de supoziţii, de la cele de ordin educaţional sau psihic la cele de inconştienţă sau impostură. Nu lansez ipoteze, dar îl dispreţuiesc, aşa cum dispreţuieşte el poporul român din care fac parte, şi îl acuz de nerespectarea Constituţiei României.

Este uimitoare impasibilitatea majorităţii intelectualităţii din România, care, fără îndoială, cunoaşte Europa Occidentală şi Nord-America, unde nu sunt admişi sau promovaţi indivizi ce urăsc pînă la blasfemie un popor, indiferent de performanţele sale istorice sau culturale. Ura patapieviciană faţă de români, pe care îi numeşte „23 de milioane de omuleţi patibulari“, nu ne va schimba istoria, nu ne va îmbunătăţi cultura şi nici imaginea în lume. Din contră, ne face un mare rău internaţional. Poate asta urmăreşte, poate asta e pus să facă…

ROMÂNI, CITIŢI ŞI JUDECAŢI LIBER CE SCRIE

H.- R. PATAPIEVICI DESPRE VOI!!

Născut în 1957 la Bucureşti

Absolvent al Facultăţii de Fizică în 1982

Doctorand în filosofie din 1990

Preşedintele „Institutului Cultural Român“ din 2005

Iată opiniile preşedintelui „Institutului Cultural Român“ despre România şi Români, despre Cultura şi Limba Română.

GEOGRAFIA ROMÂNIEI:

„Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.“

(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.63)

POPULAŢIA ROMÂNIEI:

– „23 de milioane de omuleţi patibulari.”

(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag 53)

– „Un popor cu substanţă tîrîtă. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare.”

(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 34)

– „Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cît o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu.”

(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 64)

LIMBA ROMÂNĂ:

„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…”

(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.64)

ISTORIA ROMÂNILOR:

„Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit.“

(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.63)

CULTURA ROMÂNILOR:

„Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconşient, pînă ce mintea va fi în sfîrşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.“

(din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag 49)

„Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC.“

(Din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.56)

„România are o cultură de tip second hand“ a enunţat în-tr-o emisiune televizată.

(după Viorel Patrichi în Revista „Rost“ nr.24/ 2005)

VIITORUL ROMÂNIEI:

„Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasam dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană.“

(după Viorel Patrichi în Revista „Rost“ nr. 24 / 2005)

CELE de mai sus se pot verifica în partea întîia a volumului „POLITICE“ apărut în 1996 în Editura Humanitas; citate şi în Revista „ROST“ NR.24 / 2005.

Vă rugăm să citiţi şi să meditaţi; să vă întrebaţi cu ce au contribuit la îmbunătăţirea realităţii româneşti, din trecut şi prezent, aceste defăimări ordinare şi blasfemii anti-româneşti. Vă rugăm să citiţi Constituţia României.

Vă rugăm să cercetaţi dacă şi în alte ţări europene de azi au mai fost cetăţeni care au scris asemenea dispreţuiri şi calomnii la adresa ţării lor.

Scrisoare Deschisă

Domnului Preşedinte Traian Băsescu

Domnule Preşedinte,

Aflînd despre numirile pe care le-aţi făcut – în virtutea principiului „fiecare vine la putere cu oamenii lui“ – Domnului Andrei Pleşu în funcţia de secretar de stat pentru politică externă şi Domnului H.R. Patapievici în funcţia de preşedinte al Institutului Cultural Român, Vă întreb dacă cunoaşteţi zisa:

EX SOCIO COGNOSCITUR VIR

Care în neo-latina noastră populară are mai multe variante: „Spune-mi cu cine te aduni ca să-ţi spun cine eşti!“, „Cine se aseamănă se adună!“ sau chiar „Cine doarme cu cîinii se scoală plin de purici!“

Citiţi, Domnule Preşedinte, mai şi citiţi ce scriu aleşii Dvs despre România, Români, Cultura şi Limba Română.

Corneliu Florea

15 Februarie 2005 – Winnipeg – Canada

Am adăugat, pentru lectură, nişte copii din denigrările şi blasfemiile scrise şi semnate de cei doi „înalţi demnitari“ la adresa Naţiunii Române.

Din cugetările marelui cărturar Andrei Pleşu, fost de toate la viaţa lui – dar nicăieri nu a lăsat ceva trainic în urma sa, afară de datorii şi demisii – i-am trimis preşedintelui articolul „Cîteva specii de imbecili“ (a fost publicat în Dilema nr.96 din noiembrie 1994) în care românii stabiliţi în Statele Unite nu sunt altceva decît nişte imbecili, medii sau superiori, după părerea sa de cel mai inteligent dintre pământeni. Ne-avînd nici o simţire românească în el, din scrierile sale se degajă numai subestimarea, denigrarea şi insultarea românilor. Mulţi intelectuali reali din România se întreabă cît trebuie să-i mai suporte snobismul şi grandomania, vorbele goale umflate cu citate din străini, plus ma-rile pagube făcute României şi Românismului pe oriunde trece.

Din blasfemiile la adresa României, Românilor, Limbii şi culturii Române adunate în volumul „Politice“ al patibularului H.R. Patapievici, am subliniat preşedintelui: „radiografia plaiului românesc este ca a fecalei“ (pag.34), după care trage nişte concluzii personale, dispreţuitoare: „românii nu pot alcătui un popor“ (pag.64) şi „cu o educaţie pur românescă nu poţi face NIMIC“ (pag.56), iar despre Limba Română: „este o limbă în care trebuie să încetăm sau… să o folosim numai pentru înjurături…“ şi exclamă copleşit „îmi e ruşine că sunt român“ (pag.46). Nu ştiu dacă este român sau nu, dar ştiu că nu îi este ruşine să gîndească şi să scrie asemenea defăimări, calomnii la adresa noastră, a românilor. Şi de neruşinat ce este, a acceptat să preia preşedenţia „Institutului Cultural Român“!! Şi când va veni la Centrul Cultural Român din New York – doar călătoria se face pe banii contribuabililor români ce au feţe patibulare – în ce limbă le va vorbi imbecililor români, cum le-a zis Andrei Pleşu, fiindcă după Patapievici trebuie să încetăm să mai vorbim româneşte? Şi dacă pe neaşteptate cineva îl va soma să-şi ceară scuze, în public, pentru toate aceste calomnii şi să-şi dea demisia, îi va sări în ajutor Andrei Pleşu cu alte insulte la adresa românilor? Îl va apăra preşedintele Băsescu cu o glumiţă marinărească? În mod sigur îl vor apăra lipitorile „literare şi culturale“ care au început să se tîrîie la picioarele lui pentru că le miroase a bani; şi ce contează dacă patibularul Patapievici a scris, şi semnat, în Flacăra lui Arion în 2003, că: Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană?Ce grobian!! Dar nu este vina lui, el este incult şi inconştient! Este vina preşedintelui Băsescu, a doamnei „Musca la arat“, a elitelor culturii româneşti de azi.

PATIBULARUL PATAPIEVICI

„Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cît o turmă: după grămada, la semnul fierului roşu…“ „…feţe patibulare… maxilare încrîncenate… guri vulgare… trăsături rudimentare… o vorbire agramată şi bolovănoasă…“

H.R. PATAPIEVICI – preşedintele „Institutului Cultural Român“

Din volumul său „Politice“ publicat la Humanitas în 1996

Acestea sunt o parte din opiniile noului preşedinte al „Institutului Cultural Român“ despre români: sunt o turmă cu feţe patibulare. Este surprinzător, şocant să citeşti că neamul tău, românesc, este asemuit cu o turmă!! Cu ce drept cineva aduce o asemenea gravă insultă românilor? Sunt românii secolului XX patrupede cu feţe patibulare? Adică, după dicţionar, sunt feţe demne de spînzurat! De ce? De cine? De către cea mai clasică faţă patibulară ce apare pe ecranele televiziunii din România: H.R. Patapievici.

Prima întrebare pe care ar trebui patibularul Patapievici să şi-o pună, ar fi dacă o turmă are sau nu cultură. Nu ştiu cum va răspunde; fiindcă dacă el crede că turma nu are cultură, atunci nu e nevoie de un institut de cultură iar dacă turma care nu poate alcătui un popor are totuşi ceva rudimente de cultură, atunci el nu are nici o legătură cu institutul de cultură. Ar fi fost mai nimerit ca preşedintele Băsescu Traian, care le ştie pe toate de cînd a fost ales ca preşedinte şi l-a numit din oficiu preşedintele „Institutului Cultural Român“, să-l fi îndrumat spre un institut de fizică, unde să experimenteze autoelectroşocurile, avînd în vedere că spînzurătoarea este de mult abolită…

Să ne oprim încă un moment asupra cuvîntului patibular, un livresc franţuzesc, pe care H.R. Patapievici îl foloseşte în scrisorile sale trimise lui Alexandru Paleologu, ce era pe post de ambasador român la Paris. Trec peste o paranteză, să nu mă îndepărtez de franţuzism, rămîn la scrisori, care din personale au devenit publice, prin publicarea lor în volumul „Politice“. Şi dacă din scrisoarea din 24 aprilie 1990 aflăm că românii au feţe patibulare, în scrisoarea din 28 iulie 1991 descoperim cu stupefacţie că în România sunt 23 de milioane de omuleţi patibulari!! Toţi locuitorii mici şi mari, români sau minorităţi, sunt omuleţi patibulari în faţa lui H.-R. P. pentru că aşa-şi semneaza scrisoarea către Alexandru Paleologu, după ce o încheie: Cu dragoste jupuită vă îmbrăţişez. De două ori OHO !! Hai să rămînem surprinşi doar de cei 23 de milioane de omuleţi patibulari, adică toţi cîţi au rămas de la Ceauşescu, cu Pleşu, Liiceanu, Dinescu şi Caramitru, Paleologu şi Andreescu, Constantinescu şi Băsescu în frunte. Cu UDMR-ul, cu ţiganii şi evreii noştri, toţi omuleţi patibulari adică demni de spînzurat!! Nici o excepţie în faţa celui cu dragostea jupuită!! Or fi avînd ei feţe demne de spînzurat, dar spînzuratoarea este interzisă; atunci cum s-a gîndit el să se scape de ei?!? Întreb, fiindcă din scrisori văd că îi este tare silă de români, care sunt „un popor cu substanţa tarată“ (pag.34), „masa degenerată îngînfată, proastă şi rea“ (pag.46); „sunt una cu cancerul care-i roade“. Nu mai continui fiindcă miroase a rasism nazist şi soluţie finală, mai ales că a şi ajuns la concluzia: chirurgia e neputincioasă!! Ce mai rămîne?!? Glonţul? Gazarea? Ambalarea în containare de reziduri antiplanetare şi expulzarea în altă galaxie?

Există şi o soluţie simplă, raţională: să părăsească el turma patibulară, ţara celor 23 de milioane de omuleţi patibulari!! Simplu şi eficace!! În repetate rînduri s-a confesionat lui Alexandru Paleologu că „îmi este ruşine că sunt român“ (pag. 23, pag.46); deci putea pleca în diaspora, fiindcă e liber, legal, nu trebuie să treacă Dunărea înot!! Îşi lua valiza şi pleca la Paris, se întîlnea cu Alexandru Paleologu şi nu mai suferea de „dragoste jupuită“. Dar nu: a preferat să se adîncească, contra salar gras, în mocirla Dosarelor Securităţii despre omuleţii patibulari, iar acum – sub Băsescu Traian – preferă salariul, şi mai gras, de preşedinte al „Institutului Cultural Român“ al omuleţilor patibulari.

Ajuns aici cu citirea scrisorilor, foste particulare dar la su-gestia lui Alexandru Paleologu făcute publice în volumul Politice, orice omuleţ patibular se poate întreba ce fel de persoană este H.-R. P. dacă nu găseşte nimic de valoare pe plaiul românesc, pe care el îl vede, radiografic, fecală?!?

În scrisoarea adresată „excelenţei“ sale Alexandru Paleologu din data de 12 August 1991, afirma: „radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur…“ Sugestivă comparaţie dintre inimă şi cur la unele persoane. Desigur, ar fi fost mai complet tabloul dacă şi Alexandru Paleologu ar fi publicat scrisorile sale catre H.-R. P. Oare, „excelenţa“ care stătea la Paris pe post de ambasador român, în scrisorile sale nu şi-a putut călca pe inimă şi să-i spună iubitului său ucenic în ale fizicii şi filosofiei, că cele scrise sunt blasfemii la adresa Ţării pe care el o reprezintă la Paris!?! Că îl jigneşte şi pe el, fiindcă indirect, prin comparaţie, el, Alexandru Paleologu, devine reprezentatul unei fecale…

Tot în această scrisoare, pe care la sfirşit H.-R. P. o semnează: Cu supuşenie, Scardanelli (în paranteză; cu supuşenie la ce? şi care Scardanelli, că sunt mulţi? Friedrich Holderlin?!?) mai săvîrşeşte o defăimare de neiertat, iertată, poate, doar nebunilor, la adresa istoriei celor 23 de milioane de omuleţi patibulari! În volum se găseşte la pagina 63: „Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd ne-au lăsat romanii… ne-au luat la urină slavii… apoi ne-au urinat la gard turcii: era să ne înecăm… apoi ne-au luat la urină ruşii… acum însă, inovaţie… urinează şi unii români peste români… valea plîngerii a fost transformată de români pentru români în valea urinei corosive…“ Asta este „chintesenţa“ istoriei românilor dupa filosoful scatolog, preşedinte al „Institutului Cultural Român“. Veneraţi-l, aplaudaţi-l!! Să-i trăiască şi fostul profesor de istorie, ce merge în cisme de cauciuc pe bulevardul bucureştean inundat de urina bucureştenilor, care urinează unii pe alţii!! Şi în timp ce merge el aşa prin „urina corosivă“, trece în maşina de serviciu spre „Institutul Cultural Român“ H.-R.P. şi-l stropeşte în faţă cu un jet gros de urină bucureşteană, cea mai corosivă. Merită!! Ajuns la Institut, preşedintele institutului, se urcă pe acoperiş şi începe să urineze „în gurile zvîntate a românilor“ ce îl preamăresc, pentru a-i cere bani.

Cînd preşedintele Băsescu Traian l-a dat, de-a dura, pe scări afară pe Augustin Buzura, nu mi-a plăcut maniera nici explicaţia „fiecare vine la putere cu oamenii lui”; dar consideram – dreptul meu să am consideraţii personale – că Augustin Buzura trebuia schimbat de cînd şi-a dat demnitatea de scriitor român pe o diplomă de „honoris causa“, poate chiar mai dinainte. Odată cu crearea, atît de necesară, a „Institutului Cultural Român“ cu fi-liale pe toate continentele, am crezut că va fi numit un consiliu de conducere din 7 – 9 personalităţi ale culturii româneşti, oameni cu multă experienţă, dăruire şi pragmatici, consiliu care să-şi aleagă singur preşedintele prin rotaţie, pe baze de rezultate. Băsescu Traian, avînd putere prezidenţială de Cotroceni, face ce îl taie capul; şi capul l-a tăiat spre patibularul Patapievici. Personal, fiind român şi cetăţean român i-am trimis o scrisoare şi l-am îndemnat să citească volumul „Politice“. Nu mă aşteptam la un răspuns, dar am primit unul din partea unui consilier personal. Scurt, politicos dar sută la sută „lip service“, cum se spune în englezeşte. Am scris în continuare despre injuriile, defăimările şi blasfemiile lui H.-R. P la adresa României, Românilor, Limbii şi Culturii Române, pentru că este inadmisibil ca un cetăţean normal să scrie şi să publice asemenea calomnii despre ţara în care trăieşte.

Este regretabil că, totuşi, sunt şi unii omuleţi patibulari care trec cu vederea aceaste acte condamnabile, motivînd că le-a scris sub imperiul suferinţei interioare, dar că, de fapt ar fi un mare in-telectual recent!! Explicaţie superficială, inexactă, nedreaptă. Pînă la H.R. Patapievici au fost mulţi şi valoroşi intelectuali români care au suferit mult mai mult şi profund din cauză că suntem aşa cum suntem, dar niciodată nu au spus că le este ruşine să fie români, nici nu au hulit ţara şi poporul român, pentru că citiseră temeinic istoria noastră, istoria şi cultura lumii. Şi ei au descoperit tragedia şi starea românească, dar nu au blasfemiat ci s-au dăruit ţării şi neamului lor. E drept, unii au părăsit neamul, alţii l-au şi ironizat, satirizat şi criticat din suferinţă, dar au facut-o în limitele bunu- lui-simţ social. Şi acum vine H.-R. P. şi se dă de ceasul morţii de inteligent şi european ce e, dar neglijează esenţialul: ceilalţi europeni nu scriu despre ţara lor că e o fecală şi că poporul din care se trage – sau în mijlocul căruia trăieşte – este tarat. Punîndu-l, arbitrar, în vîrful „Institutului Cultural Român“, institut prin care ar trebuie să ne ridicăm identitatea şi prestigiul cultural în ţară şi în lume, Băsescu Traian nu numai că a greşit profund, dar legalizează, încurajează şi răsplăteşte defăimarea României şi a Românilor al căror preşedinte, din nefericire, vedem, a devenit…

Şi la ce surprize să ne mai aşteptăm din partea patibularului Patapievici care scrie: „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim”? Să ne oblige să vorbim în altă limbă pentru că, după el, „Eminescu este cadavrul nostru din debara”!!

REPLICI MICI PE MARGINEA UNUI FORUM PE INTERNET

La început am scris preşedintelui Traian Băsescu despre denigrarile şi blasfemiile lui H.R. Patapievici la adresa României, Românilor, Culturii şi Limbii Române. De la Cotroceni am primit două rînduri: unul de mulţumire, fiindcă aşa se obişnuieşte în UE şi altul de promisiuni sterpe. Am mers mai departe: am făcut scrisoarea publică şi am adăugat un comentariu polemic cu citate, corect reproduse, din volumul POLITICE al lui H.R. Patapievici pu-blicat la editura „Humanitas“ în 1996.

Publicistul Florian Bichir a scris în Evenimentul Zilei din 12 Iunie 2005 un articol – „Profanatorii de simboluri“ – referitor la şocantele insulte scatologice aduse de H.R. Patapievici României şi Românilor, afirmaţii ce contravin bunului simţ social şi legilor ţării, ce nu se încadrează în libertatea de opinie ci în produse de ură sau de smintit. În articol, publicistul Florian Bichir dă citate din diferite surse şi se referă şi la comentariul meu polemic „Patibularul Patapievici“. Acestea au stîrnit un animat forum pe Internet.

Pentru mine a fost deosebit de interesant şi instructiv: l-am urmărit cum se intensifică de la o oră la alta. Am aflat o diversitate de păreri şi opinii, pro şi contra, cu şi fără argumente, civilizat exprimate sau mai puţin. A fost un test prin care am observat sentimente şi resentimente. Un adevărat forum în care participanţii, în marea lor majoritate, şi-au exprimat intens şi liber sentimentele româneşti şi l-au condamnat autoritar pe H.R. Patapievici.

Au fost în jur de şaptezeci de persoane care au luat parte la forum. Opiniile lor au fost citite de peste o mie de persoane. Numai opinia „Dumnezeu nu dă cu paru“ semnată de Candid a fost citită de peste douăsute cincizeci de persoane. Merită. Majoritatea a fost revoltată de limbajul scatologic al „marelui cărturar“ H.R. Patapievici şi l-au dezaprobat şi stigmatizat. Alţii s-au îndoit de cele scrise de noi. Le recomandăm să-şi procure volumul POLITICE, publicat la „Humanitas“ în 1996, să-l citească, şi dacă şi atunci se îndoiesc să-l intrebe direct pe H.P. Patapievici cînd apare în public sau la televizor. Au fost şi forumişti care i-au cerut să ceară scuze poporului român pentru că l-a numit turmă şi să-şi dea demisia din funcţia de preşedinte al „Institutului Cultural Român“, în care a fost cocoţat de Traian Băsescu, nu ales prin concurs cum trebuia să se facă pentru o asemenea funcţie. Au fost forumişti care i-au cerut să plece din România pe care o numeşte o fecală iar pe români omuleţi patibulari. La nemernicia lui H.R. Patapievici că: „Eminescu este cadavrul nostru din debara de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană“, i s-a răspuns cu: „Nu vreau în UE fără Eminescu. Nici UE nu ne vrea fără el. Ar fi mai săracă“ şi apoi mai adaugă „Dar nu vreau în UE cu H.R.P.“ O doamnă care îi contestă românitatea, adaugă că istoriceşte noi am primit şi ajutat noii-veniţi, dar ingraţii scuipă mîna care i-a ajutat. Sigur ca au fost şi cîţiva care, din milă sau ignoranţă, i-au luat apararea. E nemărginită omenia românească.

La un moment dat AlterMedia Română a intervenit, publicînd integral „Patibularul Patapievici“ pe care l-au prezentat şi pe site-ul lor cu o săptămînă înainte. Le mulţumesc mult, pentru că împreună cele două articole s-au completat unul pe altul, dînd o imagine mai clară şi documentată despre noul preşedinte al ICR-ului. Am reţinut replica unui forumist adresată altuia: „Ce te miră? Nu ştii că unii sunt platiţi bine să ne renege şi să ne înjure?“ Ce bine ar fi dacă preşedintele Traian Băsescu s-ar mai opri din vorbăria tipică de tavernă marinărească şi ar începe să şi citească…

Aş dori să le mulţumesc tuturor celor care au participat cu sentimentele lor româneşti şi opiniile lor alături de noi, condamnîndu-l moral pe H.R. Patapievici. Dar este momentul să ne întoarcem faţa şi către cei care ne-au luat în zeflemea sau ne-au acuzat că ne permitem să ne legăm de o asemenea mare somitate recentă. Unii chiar ne-au insultat pentru că ne-am permis să facem cunoscută faţa cea adevărată a lui H.R.P. care în volumul POLITICE la pagina 69 scrie: trebuie să încetăm să mai vorbim în Română. Un simpatic de ignorant forumist, pe numele său cel bun „Quiff“ scrie „winnipeg e H?“ şi precizează că acolo oamenii nu au ce face, decît să bea sau să scrie! Ce bine le ştie pe toate, şi mă întreb de ce nu şi-a luat mai mult timp să le spună toată povestea despre Winnipeg. Începînd cu „A fost odată în preeria canadiană, o stradă lungă pe care cei ce locuiau pe latura sudică a străzii stăteau şi beau, în timp ce cei de pe latura nordică scriau. Într-o zi, a ajuns democraţia şi în preeria canadiană şi atunci, în cadrul echităţii sociale, trebuiau să facă cu schimbul; o lună să citească unii şi să bea ceilalţi, iar luna următoare beţivii trebuiau să devină scriitori şi scriitorii beţivi. Şi aşa, lună de lună, într-o sută de ani, strada s-a lungit să cuprindă treisferturi de milion de locuitori cu două universităţi, teatre, operă şi filarmonică, balet roial, spitale şi stadioane, toate ieşite din mîinile beţivilor şi scriitorilor din Winnipeg: printre ei şi un românaş, care cînd scrie, cînd bea.“ Aşa trebuia să înceapă aria calomniei: „cu un vîntuleţ…“

Nea’ „Chimir Plin“ preia vîntuleţul predecesorului şi, într-o mîrlănească de familie, suflă că articolul publicistului Florian Bichir a apărut datorită banilor de la „cărturarul“ din Canada. Cu mintea şi flerul matale de chimir plin, nu ştiu zău pe cine ai impresionat şi ai lămurit că trebuia să intervii în aceast forum afară de cei „din familia lui matale“. Şi ca să fii fericit, află că de mîine Florian Bichir va merge la redacţie cu noul său gipan american „Hammer“ să vă dea în cap vreo două cu el, să vă reveniţi din prostie şi ignoranţă, să vă întrebaţi dacă mai există vreo ţară în lume unde cineva scrie despre naţiunea în mijlocul căreia trăieşte ceea ce a scris H.R. Patapievici despre România şi Români? Şi să nu uit, Nea’ Chimir Plin: de săptămîna viitoare cu banii primiţi de la „cărturarul“ din Canada, Florian Bichir va începe să-şi construiască o vilă mare…

Musiu Louis mă cheamă în tzară să simt putoarea din mijloacele de transport şi să stau în blocuri cu gîndaci, fiindcă zice despre mine: „omu’ şi-a pus burta la cale prin străinătătzi şi acum i se rupe de originile noastre“. Atît a priceput, atît a scris!! Oricum, mă cheamă prea tîrziu, fiindcă cheia soluţionării a dat-o deja H.R.P.: „ne debarasăm de Eminescu şi intrăm în Uniunea Europeană“, după care UE are să vină să vă omoare gîndacii de prin blocuri şi să dea cu şpreiuri fine prin mijloacele de transport…

Domn’ Paul Iancu ne ia bine de ureche pe amîndoi şi, ca să înţelegem noi ceva din dreptatea pe care o are H.R.P. cînd spune că avem o cultură second hand, ne trimite să respirăm aerul greu al unor MARI biblioteci din Europa şi America să vedem ce găsim la raionul „Germania“ şi ce se găseşte la „România“. Mare erudit domn’ Paul: o fi avînd emfizem sau poate chiar silicoză de atîta aer greu de MARI biblioteci pe care le-a frecventat. Nu ne punem cu dînsul, vrem să rămînem sănătoşi. Plus că ştim ce mari diferenţe sunt între Germania şi România, dar dacă „eruditul de atîta aer greu“ face comparaţia, să o facă pînă la capăt. Să-şi imagineze că România se afla geografic la izvoarele Dunării cu o populaţie cît a Germaniei, iar Germania cu mult mai puţine milioane ar fi la gurile Dunării şi a imperiilor de prin-prejur. Să vezi atunci cum ar fi cu raioanele, domn’ Paul! Cît despre Salvador Dali, ar fi trebuit ca aerul greu de MARI biblioteci din Europa şi America să vă facă reţinut în ai pune diagnosticul de „nebun“, fiindcă Salvador Dali va rămîne definitiv în arta modernă. Cît despre Dvs, zău, nu ne interesează pe unde o să rămîneţi. Nu merg mai departe, fiindcă îmi este suficient să cred că nu aveţi nimic în comun cu identitatea şi cultura română, atît cît este, din moment ce nu vi se pare anormal ca H.R. Patapievici să insulte atît de josnic Poporul Român şi vă legaţi, inpertinent, de cei ce vor să o apere. Avem acestă obli-gaţie morală, domn’ Paul…

Din Germania, Herr Marius, ne pune la punct în stilul dascălului prusac. „Înainte de a începe să criticăm pe cineva, trebuie… să-l citim… să-l ascultăm… să-l înţelegem… să gîndim, să reflectăm… „Păi asta am făcut, Herr Profesor: l-am citit şi l-am citat!! E drept că nu am înţeles ce hibă are de a tras concluzia că suntem un popor cu substanţa tarată, cînd nu noi l-am numit preşedintele „Institutului Cultural Român“, ci Traian Băsescu. Nu ştiu dacă la Dvs, în Germania, aţi citit ca vreun preşedinte de aşezămînt cultural german să-şi facă concetăţenii omuleţi patibulari şi să le terfelească istoria lor. După cele scrise în POLITICE suntem unii care ne-am săturat, pentru tot restul vieţii, de a-l mai citi. Avem motive, avem personalitate. Iar Dvs cu ce drept ne trataţi în derizoriu, zicîndu-ne cînd „românaşi“ cînd „mari români“ dar nu vă deranjează de loc că după idolul Dvs cultural, sunteţi o faţă patibulară? În acest caz, în cazul Dvs, îi dau dreptate lui H.R.P.; cît despre deranjurile Dvs de CONCETĂŢENIRE cu cine nu aţi dori, e Okay!! Dar sunt români care au dreptul să aibă aceleaşi dezagramente de CONCETĂŢENIRE cu noul preşedinte al „Institului Cultural Român“. E limpede, nu? Nu cred, pentru că după cîteva rînduri „daţi cu bîta în baltă“ afirmînd că cei ce au scris articolele, care au stîrnit un forum viu pe internet, ar fi invidioşi pe H.R.P.!! Nici un om normal nu poate fi invidios pe patibularul Patapievici ori cît de mult ar privi el cerul prin lentiă sau din şanţ! Cît despre viitorul ţării cu care ne zoriţi, idolul Dvs ni-l prezintă foarte european dar fără Mihai Eminescu şi Limba Română! Reflectează…

„PATIBULARUL PATAPIEVICI“ ATACĂ!!

„Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii…“

CONSTITUŢIA ROMÂNIEI – articolul 30, aliniatul 7

În 12 Iunie 2005, cotidianul Evenimentul Zilei, a publicat articolul publicistului Florian Bichir „Profanatorii de simboluri“. Autorul articolului a fost indignat să afle, din articolul-protest „Patibularul Patapievici“, o parte din insultele, defăimările şi calomniile pe care H.R. Patapievici le aduce României, Românilor, Culturii şi Limbii Române în partea întîia a volumului său „Politice“ publicat în 1996, la Humanitas. Publicistul Florian Bichir şi-a ma-nifestat indignarea foarte vehement, făcînd anumite referiri la persoana preşedintelui „Institutului Cultural Român“, H.R. Patapievici, care a scris despre români că sunt un popor cu substanţa tarată, cu feţe patibulare (pag. 34) şi valorează cît o turmă (pag. 64)!! Probabil că publicistul Florian Bichir se simte român şi nu acceptă astfel de defăimări la adresa poporului în mijlocul căruia traieşte. Nu numai publicistul Florian Bichir ci şi orice român obişnuit se simte jignit şi protestează mai mult sau mai puţin impetuos cînd citeşte: „…radiografia plaiului românesc este ca al fecalei; o umbră fără schelet o inimă ca un cur, fără şira spinării“ (a se verifica exactitatea celor scrise de H.R. Patapievici în volumul său „Politice“ ediţia din 1996, la pag. 63) Sau: „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…“ (pag. 69)

În jurul articolului „Profanatorii de simboluri“ s-a format spontan un forum. Sper să fi rămas intact în arhiva cotidianului Evenimentul Zilei şi că nu a fost şters dintr-un ordin venit de sus, de sus!! Cei interesaţi îl pot consulta ca să afle reacţiile şi sugestiile din mesajele celor peste şaptezeci de forumişti, mesajele lor fiind citite de peste două mii de interesaţi de subiect în acea duminică.

Statistic, din forum se observă că peste şaptezeci la sută dintre forumişti sunt indignaţi şi protestează energic împotriva lui H.R. Patapievici şi a lui Traian Băsescu care l-a numit „din oficiul puterii de Cotroceni“ preşedintele unui institut atît de important, cînd unii dintre studenţii şi intelectualii bucureşteni au făcut su-gestia ca „Institutul Culturii Româneşti“ să fie condus de un comitet („board“) nu de un individ ce a scris: „cu o educaţie pur românească nu poţi face nimic“, pag.56 (în paranteză pentru cărturarul recent H.R.P., nici o naţiune din lume nu mai are o educaţie pură, de cînd s-a descoperit tiparul, cel puţin!!) Restul procentelor se împarte, aproape în mod egal, în trei: unii ce au vrut să se afle în treabă, dar nu au înţeles despre ce este vorba, apoi susţinătorii lui H.R. Patapievici, care le-a spus lor: „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarăsam dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană“ şi ei acceptă umili. Ultimii au insultat pe publicistul Florian Bichir şi pe subsemnatul care am scris (şi răspîndesc în continuare) protestul împotriva Patibularului Patapievici.

Nu a trecut mult şi Patibularul Patapievici atacă. Atacă indirect prin omuleţii lui patibulari. Pentru început, şi-a trimis la atac scutierul, pe Mircea Mihăieş, vice-preşedinte la acelaşi institut unde stăpînul său se ţine în şeaua Rosinantei. Un asemenea cuplu pare, la prima vedere, înduioşător de comic, dar, de fapt, este un cuplu parvenit, un cuplu rău, nefast în mass-media de limba română. Mircea Mihăieş, dă din pinteni şi se avîntă, aşa cum l-a învăţat stăpînul său, cavalerul tristei figuri, să-l atace pe Florian Bichir de „derapaje în zona naţionalismului şi a xenofobiei deocheate“, arme grele în ziua de azi!! Se dă din greu cu ele la coaste!! Cum nu eşti „politically correct“, cum eşti pus la index şi pac cu tinichelele: naţionalist şi xenofob!! Mai deschide gura, dacă vrei să rămîi fără serviciu şi să fii marginalizat în lagărul de exterminare a naţionaliştilor!!

Te trec fiorii groazei şi-ţi vin în minte vremurile Inchiziţiei!! Era destul să te numească unul, sau mai mulţi, înţeleşi între ei, că eşti eretic şi rugul îţi era sfîrşitul!! Azi, e drept, nu se mai foloseşte metrul ster de lemne, am evoluat, suntem mai ticăloşi, mai infernali!! Şi Mircea Mihăieş nu pierde nici un moment: următoarea acuzaţie este cu „rasismul”! Rasiştii au aceiaşi soartă cu xenofobii, acelaşi lagăr!! Şi, ca să-l termine pe Florian Bichir, scutierul pecetluieşte: „articolul cu pricina pare împrumutat din presa celui de-al III-lea Reich“. Aceasta este lovitura de graţie, cu ea a avut multe biruinţe în trecut scutierul tristei figuri!! El ştie pe de rost toată presa acelui reich, e un citit!!

Se întoarce apoi spre stăpînul său, pe care începe să-l deplîngă cu sughiţuri, pentru că un oarecare de la Evenimentul Zilei, „în stilul bine cunoscut al presei naziste“ l-a acuzat pentru că a emis panseul: „avem o cultură second-hand“. Acest panseu-pa-tapievician a pus pe gînduri pe mulţi gură-cască la sticla tembelizorului, fără să se întrebe, şi să-i răspundă, pe ce „hand-uri“ a încăput cultura noastră din 1990 pînă la Traian Băsescu, care le ştie pe toate fără să citească nimic? A încăput pe mîna unora ce, din 1990, nu fac altceva decît să ridice în slăvi Apusul şi să ocărască, să umilească poporul român („23 de milioane de omuleţi patibulari tîrîţi“ după cavalerul tristei figuri, citiţi-i scrisele) fie din snobism dîmboviţean, fie din slugărnicie faţă de stăpînii lor străini. Iar dacă vine un român lucid şi afirmă că ocupăm un loc foarte bun în cultură printre naţiunile de aceeaşi mărime ca noi, la care trebuie să ţinem seama şi de trecutul nostru istoric, se va trezi cu citaţie acasă să se prezinte obligatoriu, pe cheltuială proprie, în lagărul de exterminare a naţionaliştilor. Altfel îl trimit la el pe noul inchizitor Mircea Mihăieş.

Nu ştiu cît îi este de ascuţit IQ-ul scutierului şi dacă chiar şi-a luat doctoratul în presa celui de-al III-lea Reich, cu care ne tot sperie de parcă noi chiar am fi nişte „taraţi“ ce nu vedem cu ochii şi mintea noastră realitatea societăţii umane de azi şi am avea nevoie de HRP & Company să ne facă o „cultură de mîna întîia“ dar nu în Limba Română şi nu cu Mihai Eminescu. În schimb, văd cît de bine se eschivează de la esenţialul din articolul publicistului Florian Bichir, adică defăimările Patibularului Patapievici la adresa ţării şi a naţiunii. Deci, ne simţim obligaţi să-i aducem aminte ca-valerului tristei figuri, şi scutierului său, că pe plaiul românesc, pe care trăieşte poporul român, există din 1991 o constituţie, CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, în care scrie: „sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii“!! După cîte se pare, CONSTITUŢIA ROMÂNIEI este încă în vigoare chiar dacă Adrian Năstase, profesor de drept, nu o cunoştea şi, în acest caz, cu atît mai puţin Traian Băsescu. Cît despre elitele culturale şi politice de pe malul bucureştean al Dîmboviţei se poate spune că îi doare în olecran de Constituţie!! În acest caz, cel puţin Ministerul Justiţiei ar trebui să-şi facă datoria, să facă şi cîte-o şezătoare cu ei, pardon, cîte un „talk-show“ şi să le spună, blînd, că în Europa aia în care tot se zoresc ei de cincisprezece ani, există constituţii, legi şi nici un pa-tapievici nu este scutit să le respecte!! Ce vreau eu să spun acestui cuplu amărît, şi simpatizanţilor lui, este că în alte ţări europene nu se mai întîlnesc specimene patapievice, întîi pentru că acele ţări au un bun-simţ social şi, al doilea, pentru că legea se aplică!! H.R. Patapievici şi-a publicat volumul defăimator la adresa „ţării şi naţiunii“ în 1996. În alte ţări europene, domnilor europeni, autorul ar fi fost chemat în faţa legii, numai în România lui Constantinescu, Iliescu şi Băsescu se spune că legea este o barieră pentru boi, căţeii trec pe sub ea, iar cei priveligiaţi o ignoră, trec pe lîngă ea!!

Pentru încă două afirmaţii, mă întorc din nou la articolul vicepreşedintelui Mircea Mihăieş, care după titlu – „Tabloid-story“ – îţi dă impresia că a aparut într-un ziar din Anglia. Nu: a apărut în Cotidianul – cotidian din 27 Iunie 2005, numai că scutierul urmează sfatul stăpînului; începe să nu mai folosească Limba Română, acum face primii paşi.

Prima afirmaţie, scutierul cere sus şi tare: cîteva demisii ce se impun la Evenimentul Zilei. Nu ştiu de ce şi cine ar trebui să demisoneze de acolo, în schimb eu şi nu numai eu, ci şi cei de la forumul de care vorbeam, precum şi alţi români din străinătate, cerem expres demisia lui H.R. Patapievici din funcţia de preşedinte al „Institutului Cultural Român“. Dacă nu din reminiscenţe de bun-simţ social faţă de români, atunci pentru încălcarea grosolană a legii fundamentale a ţării în care trăieşte!!

A doua afirmaţie a vicepreşedintelui Mircea Mihăieş este una patetică, sfîşietoare de-a dreptul, scriind că 12 Iunie 2005, ziua în care publicistul Florian Bichir şi-a publicat articolul critic la adresa lui H.R.P. „pare o zi neagră pentru jurnalistica din Romania“. Îmi permit să-l întreb, democratic, pe Redactorul-şef al Cotidianului, cărui îi trimit această polemică spre publicare, cît de satisfăcut este de mass-mediştii care ameninţă cu vorbe mari şi grele din vremurile Inchiziţiei îndepărtate sau a dictaturilor recente ce nu mai prostesc pe nimeni?!? Publicarea replicei mele la „Tabloid-story“ este o obligaţie morală şi profesională, acolo unde presa este cu adevărat liberă pentru toată lumea, altfel M.M. are dreptate: jurnalistica din România este în doliu şi-i şchioapă.

OPINII ŞI COMENTARII

În decursul acestei campanii de protest împotriva defăimărilor aduse ţării şi naţiunii de către H.-R. Patapievici (H.R.P.) am venit în contact cu numeroase opinii şi comentarii. Marea majoritate a comentatorilor s-au arătat surprinşi să afle cele scrise de H.R.P., marea majoritate l-au condamnat. Au fost unii care au vrut să-i ia apărarea şi au făcut-o prost.

Forumul creat spontan la Evenimentul Zilei, Duminică 12 Iunie 2005, în jurul articolului lui Florian Bichir este cea mai bună probă de condamnare publică a lui H.R.P.!!

„Ce bine că ai exprimat, Florian Bichir, esenţial şi lucid, ceea ce destui gîndesc“ scrie un forumist în acea duminică şi adaugă: „O exorcizare atît de violentă a românismului căruia H.R.P. i se înscrie, oricum de la sine, şi pe care el o oficiază după o biblie proprie, nu are corespondenţă decît în automutilarea cathartică a celui din ospiciu“.

Următoarea opinie: „Felicitări pentru articolul ăsta care spune în sfîrşit lucrurilor pe nume. Am citit şi eu pe Altermedia articolul lui Corneliu Florea despre „feţele patibulare“ ale lui Patapievici şi îi dau dreptate 100%“, îi mulţumesc, aveam nevoie mai ales că s-a găsit un domn să-mi spună că nu am dreptate, că el e cineva pe sticla televizorului iar eu sunt „nimeni din pretutindeni“; după vechea expresie bănăţenească „nimeni din drum“. Sincer, prefer să fiu considerat „nimeni din pretutindeni“ decît să fiu privit ca H.R.P. de către marea majoritate a românilor, pe care el îi consideră feţe patibulare, taraţi, dar acceptă să fie plătit, de două ori, din banii contribuabililor taraţi!

O altă opinie: „Un humanoid a cărui frizură îmi creează suspiciunea de fir de păr cu structură ovală (defect cromozomial) ceea ce explică imbecilitatea sa. Grav este că sunt unii care îl consideră „cineva“ pe acest cadavru urît mirositor din debaraua României… Domnule Bichir, mulţumesc că mi-aţi făcut o duminică plăcută cu acest articol. Felicitări“. În aceste zile TVR îşi împarţea cu dărnicie premiile şi ca să fie pe placul preşedintelui onorific al Institutului Cultural Român, Traian Băsescu (democratul care vine la puterea de la Cotroceni „cu oamenii lui”) marele premiu a fost acordat lui H.R.P. probabil ca rasplată pentru defăimarea României, Românilor şi a lui Mihai Eminescu.

„Dragă tovaraşule Patapievici… în primul rînd aştept să îţi ceri scuze pentru dejecţiile pe care le scoţi pe gura aia oribilă şi sincer păcat că te-ai născut în această ţară minunată… nu îţi mai expune elucubraţiile în locuri publice“ şi forumistul Ştefan semnează cu „Glasul poporului mândru de a fi născut în aceste locuri pline de spiritualitate şi pătate de nemernici ca tine“. Două mici comentarii. Orice persoană trebuie să fie mîndră de ceea ce este, fiind parte a sănătăţii psihice – aceasta se spune şi se propagă în Canada, în Statele Unite, iar dacă ar veni Adrian Pleşu să le explice canadienilor că mîndria de a fi canadian este „o vorbă su-blimă şi fără sens“ – cum le spune românilor de cincisprezece ani – ar fi detestat şi marginalizat în acelaşi spaţiu cu H.R.P. Ce fel de propagandă este aceea prin care încerci să amputezi simţămintele şi sentimentele oamenilor?! Să o numim, să o demonstrăm!?! Al doilea: constat cu neplăcere că de cincisprezece ani „marile elite“ de pe Dîmboviţa, şi după ele şi altele din „provincie“ nu mai scriu pentru poporul român, ci îl umilesc cu produsele culturii şi democraţiei euroatlantice. În străinătate, totul este înfloritor în roz-bombon, în România suntem nişte omuleţi patibulari ce nu am produs cultură cît Occidentul. Că nu ne ştie lumea largă. Pe cîţi îi ştie lumea largă? Ăsta este esenţialul unui popor, cantitatea de filosofie şi literatură? Numai datorită filosofiei şi literaturii sunt germanii aşa cum sunt? Penibilă adunătura asta de pseudoelite care reneagă tot ce este trecut sau valoare românească.

„Chiar a spus Horia aceste enormităţi? Parcă nu-mi vine să cred! Fiecare avem nemulţumirile noastre care au sursa în insa-tisfacţiile noastre de ordin material, dar de aici şi pînă a denigra public ţara în care te-ai născut e o cale lungă. Dacă este adevărat trebuie să plece imediat din fruntea I.C.R., printr-o demisie de onoare“ scrie Val-cel-Batrîn. Să adăugăm că un individ care scrie ceea ce se poate citi, de toată lumea în partea întîia a volumului „Politice“, nu are caracter, deci nici onoare. Să nu le cerem ceea ce nu au! Apoi, apropo de insatisfacţiile noastre, Val-cel-Batrîn pune degetul pe rană: majoritatea românilor suferă în intrinsecul lor că suntem cum suntem, dar soluţia nu este a denigra ordinar ci fiecare, după puteri şi dăruire, să îndrepte ceva, în jurul lui cel puţin. Un scriitor ardelean, pe care îl iubesc şi respect, încerca să mă convingă că a suferit enorm din cauza celor întîmplate în 1990. Se referea la mineriadele-iliesciene. Chiar şi aşa soluţia nu era să blasfemieze istoria şi poporul român, trebuia să meargă în audienţă la Ion Marcel Ilici Iliescu, să-i spună suferinţa şi să-i dea o pereche de palme. Era erou!

Aşa, vorba unui alt forumist, ce-şi zice RePatap „Ce are acest mizerabil cu cultura în general, iar pe cea română s-o lase-n pace, că nu mai e pe vremea marxismului de dominare, a mafiei comunisto-marxiste.“ Are dreptate, H.R.P. nu ar avea dreptul să se lege de cultura română, nu este specialitatea lui, nu are competenţă, dar din nefericire o nouă mafie s-a instalat în cultura românească, una care, de la Andrei Pleşu încoace, denigrează şi zeflemiseşte tot ce este românesc. Nu ştiu dacă o fac din simbrie sau vreo psihopatie, din îngîmfare elitistică sau din concurenţă între ei. Nu are importanţă, dezastruos este că ei, şi manualele alternative, au reuşit să reteze tinerei generaţii rădăcinile, identitatea, să o facă să părăsescă ţara fără regrete şi fără să privească cu dragoste înapoi. Mă susţine forumistul Marin: „Nu ştiu cine a putut condamna pe sărmanii elevi să studieze pe acest individ paranoic la literatura română, căci figurează în cărţile de lb. română din licee. Ar trebui scos individul!“ Timpul îl va scoate, cum i-a scos şi pe A. Toma şi M. Beniuc din cărţile de limba română pe care trebuia să le înveţe generaţia mea. Citind referirea pe care o face la adresa românului absolut, cum îl numea Petre Ţutea pe Mihai Eminescu, forumiştii au fost de-a dreptul revoltaţi. Unul care nu se reţine în a-şi exprima revolta, o face direct şi româneşte: „Dacă omul ajuns în fruntea I.C.R. îl consideră pe Eminescu un cadavru de care nu ştie cum să scape, spuneţi-i că-l bag în pizda mă-sii şi, astfel, va fi scăpat“. Şi forumistul îşi dă numele şi adresa. Desigur că ar fi mult mai convenabil pentru mama lui să-l sfătuiască să plece pe alte meleaguri unde inteligenţa şi cultura curg valuri, valuri, unde nu sunt feţe patibulare şi nu se vorbeşte Limba Română pe care el şi Al. Paleologu o detestă.

Forumistul Adrian, cu afecţiune, hotărăşte: „Vom continua să citim „Luceafarul“, vom continua să ascultăm „Ciobănaş cu trei sute de oi“, vom continua să fredonăm „Treceţi batalioane române Carpaţii“, vom continua să visăm la Valea Oltului, vom continua să tăiem porcul de Crăciun şi mielul de Paşte…“ De ce nu? Este tradiţia şi cultura noastră!! Spaniolii au renunţat la sangria şi coridă intrînd în UE, sau ungurii au renuţat la Petofi Sandor care a scris Viaţă sau Moarte!?! De ce nu citeşte poezia asta H.R.P., apoi să meargă la Budapesta să le spună ungurilor „să-l scoată din debaraua lor pe Petofi Sandor“? Atunci ar vedea cum ar fi scos, din Ungaria, cu picioare în „cur“ acest individ fără bun-simţ social.

Un alt forumist enunţa: „Nu vreau în UE fără Eminescu. Nici UE nu ne vrea fără el. Ar fi mai săracă. Dar nu vreau în UE cu H.R.P… Cine l-a pus director? Şi pe ce criterii?“ La această întrebare îi răspunde un alt forumist: „Ce te miră? Nu ştii că unii sunt plătiţi bine să ne renege şi să ne înjure? Ăştia sunt spălătorii de creiere autentici…“ Iar următorul precizează cine l-a numit director: „Un derbedeu şmenar de port care scoate cinci dezacorduri în două propozitii, cocoţat la Cotroceni, a numit un avorton spiritual la conducerea instituţiei menite să promoveze cultura română în străinătate…“

Aceşti forumişti liberi trebuie ascultaţi cu atenţie, lor trebuie să le luăm în considerare opiniile fiindcă ei constituie, de fapt, marea majoritate a cetăţenilor români, nu cele cîteva zeci de pseudoelite ce ignoră sau dezavuiază istoria şi cultura română. Din nefericire, la Bucureşti s-a cam întins coarda antiromânismului, ca politică de Cotroceni cu intratul în Uniunea Europeană, şi se va rupe. Se va rupe pentru că după cincisprezece ani nu mai avem cu ce să intrăm în UE!! Au depersonalizat, demolat, devastat, devalizat totul, de la rădăcină!! Au mai rămas doar cîteva zeci de pseudoelite, dar de astea chiar că nu e nevoie nici în „ţara de foc“. Sunt absolut nefolositori.

Ar trebui comentate şi opiniile ce au apărut pe Altermedia Română după postarea pamfletului „Patibularul Patapievici atacă“ dar acolo au fost introduse urgent două cîrtiţe patapieviciene – „rafio“ şi „thalex“ – să conturbe cu apostrofări dure, dar fără argumente reale, libera desfăşurare de opinii. Introducerea cîrtiţelor ţine de noua strategie a mafiei „Institutului Cultural Român“, condusă de Mircea Mihăieş, scutierul tristei figuri.

În încheiere, am să motivez că repetarea scriselor lui H.R.P. am facut-o cu un scop bine determinat, iar pentru cei care m-au acuzat „ai scos din context nişte cuvinte“ am o singură replică: o persoană normală nu introducea asemenea cuvinte în context!

UN GÂND DE EDITOR

M-am hotărât să public cartea ce editez acum fiindcă mi s-a părut că nimeni nu voia s-o publice; nici măcar fragmente sau epistole dinlăuntrul ei nu interesau pe mulţi dintre cei pe care autorul îi cunoştea ori se afla cu ei într-un contact cât de puţin susţinut. Unii, cei mai mulţi (ba chiar, aş spune, mult mai mulţi faţă de ceea ce îşi închipuie câte un „intelocrat de vremuri noi“) arătau însă aceleaşi concluzii ca şi el, mânie şi chiar o anume dez-esperare în faţa acestei realităţi oficioase; dar nu aveau instrumentele trebuitoare căci intelectualul român constituit este, în ziua de azi, o făptură pauperizată sistematic şi înfricoşată de secta agresivă ce s-a instalat la Stăpânire şi împarte, într-un arbitrariu perfect, surse şi resurse de unde culege partea Leului, căci aici domneşte dreptul-celui-mai-tare. Ştiam, bineînţeles, că „sărăcimea“ – oricât de cultă şi de agregată intelectualiceşte – nu se poate organiza. Căci de aceea a şi fost sărăcită: ca să tacă şi să se supună aşezându-se, în mod inevitabil, la jug. Dar frica şi desperarea sunt fenomene noi, care mă consternează. Să fi dispărut nădejdea că fapta rea va fi pedepsită într-o zi prin lucrarea Celui ce se îngrijeşte ca, în cele din urmă, toate să se aşeze la rânduială? Ori poate vremea noastră, ce pare să fie stăpânită de Cel Viclean – căruia, totuşi, i se va şterge şi i se va uita numele – a condus până şi pe cei mai cutezători să privească de două ori, cu prevedere, în jurul lor, înainte de a păşi? Stăruinţa lui Corneliu Florea, ce a fost întâmpinată de mine, prin solidaritate, cum i se cuvenea, arată însă că îndrăzneala nu a pierit. O vor fi avut-o şi alţii, dar au lipsit căile şi încredinţarea că, în ciuda a ceea ce se vede, încă se mai poate nădăjdui.

Un sentiment de destrămare şi o aparentă tăcere de voci diverse pare să se fi aşternut peste România, unde astăzi parcă vorbesc, fiindcă au drept la cuvânt (dreptul cuceritorului!) numai cei ce exemplifică acea categorie dezordonată intelectual pe care această carte mică o aşează la locul ei, adică într-un insectar. Dar, de fapt, acestea sunt doar nişte impresii ce nu trebuie să se traducă în convingeri. Nu rezultă de nicăieri că, altfel decât ieri – când acelaşi gen de turciţi şi de fanarioţi adusese patologia neîncrederii în noi înşine, risipindu-se, în cele din urmă, ca pleava împrăştiată în vânt – neo-turcitul de azi va sfârşi în triumf, contrar seriei întunecate ce o reproduce şi care s-a evaporat ca specimen, rămânând categoria încă, din păcate.

Eu cred, de altfel, că acesteia nici măcar nu i s-ar cuveni o atât de stăruitoare cheltuială de energie şi de timp irosit spre a pune pe cel neputincios dar petulant acolo unde s-a aşezat de la sine prin însăşi conformaţia lui greşită. În faţa ignoranţei incontinente, misiunea noastra nu-i de a răspunde străduindu-ne să-i vorbim cu îngăduinţă în limba ei stricată de o gândire indistinctă – şi, deci, să ne întârziem paşii răspunzând produsului inferior – când, la drept vorbind, datoria vieţii noastre este, dimpotrivă, a construi ceea ce alţii ne lăsară, ca un legat, să continuăm.

Câteodată, însă, Răul trebuie definit şi, dacă are identitate, arătat acolo unde se găseşte. Iată din ce motiv această carte există acum, în acest fel. Este, până la urmă, un episod colateral prin tema însăşi, atât de nesemnificativă când se priveşte de la înălţimea istoriei noastre, încât va trebui cândva să se întrebuinţeze un ochean măritor spre a o întrevedea. Căci într-un mâine al valorilor clarificate se va observa că o astfel de examinare este, de fapt, o hermeneutică despre neant.

Artur Silvestri